Escape Room 15


A fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi nu v-as mai povesti …

Un escape room care mi-a ajuns la inima…Escape Room Rocks.

V-am mai povestit experientele mele in camerele Escape Room Rocks. V-am scris despre felul in care am devenit maestrul papusilor Chucky si v-am si descris experienta mea legata de muzica rock in camera “Shook me all night”.

Astazi a venit momentul sa va spun despre camera care mi-a atras atentia instant datorita numelui, “Knocking on Heaven’s Door” mi-a inspirat instant numele Bob Dylan si povestea ei….eh…povestea ei este urmatoarea:KOHD_image_colt_taiat-min

E întuneric beznă. Iar spaţiul este extrem de strâmt. La primul sughiţat ai dat cu dibla de tavan… WTF! Cine este neinspiratul de arhitect care a construit casa asta aşa de mică?! Dar, stai… cine-a zis că asta ar fi o casă?

Te afli mai degrabă închis într-un cavou. Încă n-ai murit, dovadă că stai acum şi citeşti acest text. Oh, but wait… cineva se pare că deja lucrează la asta: din tavan se aude zgomot de pământ aruncat cu lopata… Şi se mai aude ceva în întuneric: voci în spatele unui perete. Se pare că nu eşti singur. Asta e bine. Înseamnă că nu eşti singurul care va fi îngropat de viu azi aici.

Cuvântul cheie este “Echipa”. “Team work” şi calmante pentru inimă. Dacă n-ai medicamente, e bună şi o lanternă. Cu puţin noroc o vei găsi pe întuneric. Pe undeva se află şi ieşirea din această celulă. Încearcă să laşi la o parte muzica sinistră şi zgomotele macabre care se aud în jurul tău. Concentrează-te pe indicii, urme de locuri secrete şi chei. Şi comunică eficient cu cei din camera alăturată. Ai grijă că oxigenul nu ţine cu tine azi. Şi nici bateria de la lanternă. Psihopatul care te-a încuiat aici va plăti. Măcar taxi-ul până la Spitalul 9.

Fiind o camera nerecomandata claustrofobilor si persoanelor cu inaltime peste 2 metri am decis sa ne aventuram pe riscul nostru si sa vedem daca reusim sa scapam intr-un timp record.

12359973_1242670969081787_799149421285446336_n

Ne-am adunat trupa de şoc, Andreea Nicoleta Mihăilă , Raluca Simona Uluiteanu, Emil Calinescu, Andreea Alexandra Vraja, eu si Iulia Matache si am pasit in cavou.

Dificultatea camerei: medie

Experienta: maxima, am zis!

Din momentul in care patrunzi in camera simti atmosfera atent creata si fiecare obiect din camera isi are atat utilitatea lui cat si locul bine stabilit.

 

De retinut:

Daca nu practicati lucrul in echipa, aici veti fi fortati. Camera este realizata foarte bine atat pentru amatori cat si pentru persoane care doresc sa realizeze un team building cu colegii de munca. Persoanele venite sunt impartite in doua echipe, iar comunicarea intre ele este realizata verbal direct prin perete. Fiecare informatie care este gasita poate fi utila pentru cealalta parte a echipei.

Camera nu este infricosatoare si in parcurgerea camerei indiciile sunt chiar utile. Daca nu ma credeti puteti intreba papagalul din poza.

Share This:

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *