Guest – post – Monopoly 1


Guest – post – Monopoly

 

Mentionez din start: acest articol a fost scris dupa o noapte intreaga de Monopoly. O noapte intreaga pierduta din cauza acestui joc. Care cu siguranta provoaca dependenta.
Apropo, Emil Calinescu sunt si va salut din nou de pe blogul lui Doru. Apropo, la noaptea cu pricina a participat si el.
Asadar, Monopoly este un joc de societate. Poate fi jucat in maxim 6 si e extrem de fun. Are o gramada de avantaje si o gramada de variante.
De ce ar fi preferabil un monopoly? Pai:
      –          Implica multi oameni; Ok, nu e ca la Mafia, ce poate fi jucata de oricati, dar oricum, nu e precum sahul sau altceva, unde pot fi la masa maxim 2 oameni;
      –          Implica noroc, dar si ceva stiinta. Exista diverse strategii, niciuna nu garanteaza succesul, niciuna nefiind din start  pierzatoare; trebuie sa fii persuasive, trebuie sa stii cand , cum si ce sa negociezi. Nu exclude norocul, dar nu te poti baza doar pe el.
       –          Are indeajuns de multa adrenalina incat sa creeze dependenta.
    Pentru cine stie cat de cat regulile, sa va zic ce diferente sunt vizavi de regulament si de variante:
       –          In unele variante trecerea prin Start ori dupa start iti asigura automat niste bani; la alte variante doar daca pici fix pe casuta START primesti bani, si nu suma fixa, ci cat s-a strans din taxe, amenzi si alte alea;
      –          Exista zeci si sute de variante ca si orase. Ultimele dati am jucat un Europolis cu orase romanesti. Consider ca are un farmec aparte, asta si datorita diverselor apartenente regionale ale fiecaruia. Mie-mi place sa am si sa iau Oltenia. Nu-mi place Moldova. Desi in joc nu as putea spune ca Oltenia e chiar mai buna. Dimpotriva, Targu Jiu si Ramnicu Valcea sunt cele mai ieftine orase din joc. Exista variante cu orase europene, cu orase din intreaga lume. Cred ca sunt zeci de variante. Cea mai misto am vazut-o insa pe site-ul clubului Manchester City: monopoly cu Manchester City. Habar n-am ce ai in loc de orase, dar tare mi-as dori un astfel de joc. Si puteti inlocui Man City cu multe alte echipe, fiecare mare echipa are asa ceva.
       –          In unele variante ai voie sa faci cate case vrei pe tura, in altele o singura casa intr-un oras. In altele chiar nu poti face in mai multe cartiere.
       –          Depinde si ce se intampla cand iese cineva din joc. Unii zic ca tu dai faliment, dai totul bancii iar banca da jucatorului caruia ii datorai bani fix suma datorata. Altii zic ca amanetezi tot, ii dai toti banii primiti, si daca nu acoperi, ii dai toate proprietatile. Sau ca i-ai da din start toate proprietatile.
       –          De asemenea, unii zic ca poti avea negociere directa. Altii nu, ca nu ai voie sa negociezi. Daca vrei sa vinzi un oras, il scoti pur si simplu la licitatie. Si daca vrea altcineva acel oras, sa-l cumpere. Iar schimburile ar fi excluse. Iar acest lucru e util pentru a preintampina intelegerile si afinitatile dintre jucatori. Care uneori sunt mai evidente, alteori sunt mai subtile.
O varianta misto, pe care inca n-am jucat-o, este insa Anti-Monopoly. A primit-o amicul meu Andrew de ziua lui. Mi se pare o idee tare, desi el sustine ca e mai misto monopoly-ul clasic. Eu astept sa joc si variant asta. 
Am vazut doar regulamentul, m-am uitat nitel pe el, dar nu l-am jucat. Abia astept s-o fac.
Singura problema a acestui joc este durata: un joc, mai ales in multi (gen 6) dureaza extreme de mult. Poate dura si 4 ore. Si dupa un joc parca mai merge inca unul. Si inca unul…
Inchei intrebandu-va si pe voi: ce experiente aveti cu acest joc? Ati avut si voi perioada voastra de monopoly? Aveti ceva experiente, amintiri ori trauma legate de asta?
Salutari MONOPOLIZANTE tuturor si va astept cu un articol oaspete si pe blogul meu J

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Un gând despre “Guest – post – Monopoly