Wibbelly Wabelly Timey Wimey


Buna seara draga cititorule,
“Sa nu lasi o zi sa treaca fara sa vezi, sa auzi sau sa citesti ceva frumos.”

Sper ca te-ai obisnuit cu postarile mele nocturne, daca nu, stai linistit, nu au termen de expirare. Postarile raman pe blog si pot fi citite si a doua zi.
Seara asta nu iti este dedicata tie, dar intr-un fel iti este pentru ca fiecare cititor si fiecare comentariu adunat cu fiecare share la aceasta postare ma duce cu un pas mai aproape. Daca a existat un moment in care sa nu vrei sa fii egoist, de ce sa nu fie acesta?
In seara asta vreau sa iti povestesc despre o poveste romantica care a inceput intr-o noapte neasteptata.
In seara aceasta iti voi vorbi despre cum am cunoscut-o pe mama ta, nu, glumesc(decat daca copii mei intr-un viitor vor citi acest text, si in acest caz nu glumesc).  Pentru ca sa intelegeti povestea trebuie sa mergem putin inapoi…
In anul 2011, intr-o seara ca oricare stateam la vorbe cu unchiu Florin. In acea perioada lucram la promovarea grupului nostru de cinefili cand, deodata, aparu un grup nou dedicat filmelor. De ce? Pentru ce?
De ce sa mai fie inca unul cand putem fi unul singur, mare si puternic. Am cazut de acord cu Florin sa vorbim cu admina grupului si sa o convingem sa ni se alature. Numele ei era Rus Bianca, am intrat usor in vorba cu ea si initial parea o fata intelegatoare,draguta,un metru si 50 de centrimetri plini de energie. Ea a acceptat sa ni se alature si dupa un mic dejun si un ceai la un curs de dans m-am decis ca a fost o alegere inteleapta. Si in acest moment ne impinge de la spate comunitatea, dar, la urma urmei nu a fost niciodata doar un membru.
Florin mi-a spus intotdeauna ca se considera scos din timp, ca si cum ar fi dintr-o alta perioada. Privind acum in trecut parca asa o vedeam si pe Bianca frumoasa, gratioasa dar uneori prea serioasa.
De aici povestea noastra sare la o alta miniona de un metru si 50 de centrimetri pe care am cunoscut-o la aniversarea minunatului domn Emil Calinescu, unicul si inegalabilul, blogger cu Greutate.
Victoria Baltag era altceva, era mica, era haioasa, vioaie si provocatoare. Din vorba in vorba nu avea cum sa nu iti placa aceasta faptura mica si zglobie. Noaptea aceea a fost foarte lunga pentru ca dupa aniversare am fugit la o Shaworma langa Stadionul National si dupa la clubbing. Nu am fost toti ca ar fi iesit nebunie dar, eu eram destul pe langa fete. Salbatica noapte dar, m-a facut sa inteleg ca distractia nu este totul, ai nevoie de cineva pe care te poti baza si care chiar sa tina la tine. V-am povestit despre Mon Amour? Va voi povesti cu alta ocazie pentru ca dupa cum v-am promis aceasta seara este despre fata care m-a vrajit.
Undeva in Noiembrie, Decembrie 2012 Emil m-a invitat la un film, nu mai tin minte ce film, ceva cu monstrii, sau cu lupte, sau …oricum nu asta este important. Important este ca dupa film m-a invitat sa merg cu el la o petrecere de bloggeri, Blog & Roll 2012 editia de iarna. Am ajuns acolo cam obosit si cam lipsit de chef de petrecere dar, eram acolo.

Acesta a fost primul moment in care am vazut-o pe Andreea cantand pe scena in acel local si singurul lucru la care ma puteam gandi era …”Doamne ce mov este fata aia!”

In seara aceea am plecat singur spre casa si exact in momentul in care am iesit din local a inceput sa ninga.
Imi place ninsoarea, prima ninsoare ma umple de o fericire nebanuita si imi ofera un zambet instant.
Sfarsitul unui anotimp. Si poate nu doar atat. Care sunt sansele sa te intalnesti cu cineva complet intamplator si dupa mai dai de acea persoana patru luni?
Si, acum vine partea cea mai interesanta a povestii pentru ca tot ce v-am spus pana in acest moment doar m-a pregatit pentru ce avea sa urmeze.
9 Februarie 2013
Aceasta a fost o seara speciala deoarece pentru prima data se deschidea un local dedicat bloggerilor.
RSS Pub a fost ca un vis, ca o casa departe de casa. RSS a fost un loc in care sa te simti bine alaturi de prieteni si bloggeri in general ore intregi.
Acolo am intalnit-o a doua oara. O fata frumoasa de un metru 50 zambitoare, usor timida, frumoasa dar a fost bine ca nu asta mi-a atras atentia. Ochii mi-au zburat(nu oriunde nebunule) pe masa din fata ei la o tableta Transformer. Am inceput sa ma gandesc, cum sa intru in vorba cu ea, o vorba scurta, doua, si aproape ca ma mutasem langa masa ei. I-am aratat poeziile mele ca si cum as fi cunoscut-o de cand este lumea si nu imi era jena sa ii vorbesc deschis. Era o noapte frumoasa si fara griji in care nu iesisem “la agatat” dar ceva m-a facut sa o intreb printre vorbe daca este singura.
De aici a pornit totul pentru ca in cateva nopti eram deja la a doua intalnire de Sfantul Valentin si era superb, eram frumosi, eram fericiti si fara griji.

Parca imi amintesc si acum…
“Cand orchestra va tacea, eu vom dansa in continuare
Cand avioanele nu vor mai zbura, eu voi pluti mai departe
Cand timpul se va opri, eu tot te voi iubi
Nu stiu unde, nu stiu cum, dar, te voi iubi mereu!
Te iubeeeeesc!”

Si de aici nu ne-am mai oprit. Zburam si acum pe aripile timpului oprit si nu avem de ce sa facem pauza.
Restul, cum se mai spune, este istorie. Nu are rost sa va povestesc cum ne-am mutat impreuna si cum traim zi de zi o poveste scoasa din Disney… nu, nu Cenusareasa. Traim o poveste a noastra scrisa cu fire aurii de matase furata din itele inimii.
Astfel de poveste iti urez si tie draga cititor.
Trimite mai departe aceasta poveste de drag si dor pentru a avea norocul de a-i face un cadou deosebit frumoasei mele Andreea. L-ai vazut cadoul in poza de mai sus, este luat de pe pagina de facebook de la LuxuryGifts.ro si , daca ma ajuti i-l voi oferi in curand. 
Iti urez o seara superba.
Aceasta postare a fost redactata pentru Superblog 2013.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *