Buna seara dragi cititori,
De data aceasta va puteti astepta la o poveste care sa imbine comedia cu drama si putin stil romantic.
In aceasta seara va voi povesti despre prietenul meu de mult pierdut, televizorul.
De cel putin doi ani mi-am intrerupt relatia cu el. Nu mai aveam timp pentru acest amic care m-a invatat atat de multe. Ajunsesem in acel moment in care imi doream ca televizorul sa fie mai inteligent si sa imi ofere ceva util ce nu stiam.
In curand ma voi muta intr-un nou apartament si voi avea ocazia sa ma intalnesc cu el dar, nu stiu cum ne vom simti impreuna.
Relatia noastra a inceput sa se raceasca din momentul in care m-am mutat in Bucuresti si am reusit sa obtin primul meu calculator dar, povestea noastra incepe cu mult, mult inainte.
Incepand din copilarie am avut in apartamentul bunicii un televizor vechi, cu tub, dar imi facea placere sa il privesc. Sa ii admir conturul, sa observ placuta lipsa care acoperea pe vremuri rotitele de frecventa si sa ma joc cu ele pana cand imaginea era clara.
Televizorul a fost primul meu profesor de engleza. Multumita canalului tv CartoonNetwork, care in acele vremuri difuza in limba engleza, am inceput sa invat cate un cuvant, doua pana am reusit sa rostesc propozitii scurte.
Datorita televizorului, viata mea de elev a fost mult mai usoara si voi considera permanent ca momentele in care imi demara mana ca o masina de formula 1 in clasa la ora de engleza erau datorate in mare lui.
Cu timpul, am crescut, dar am ramas pasionat de filmele animate. Ca dovada, am participat si la festivalul Anim’est 2013 si 2014 si sunt sigur ca si anul urmator cand se vor implini 10 ani de la debutul festivalului, tot acolo ma veti gasi.
Ma simt dator sa ii dedic si un vers…
„Fiind băiet păduri cutreieram
Și mă culcam ades lângă televizor,
Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud sunetul din difuzor.”
Imi amintesc cu bucurie de momentele in care ma bateam pentru telecomanda cu sora mea, ah ce lupte interesante… va puteti imagina ceva similar…
Ea ajunsese in epoca telenovelelor si urmarea „Ingerasul”.
Eu eram deja trecut prin epoca ScoobyDoo, prin perioada Transformers si Flinstones.
Aceea era perioada Pokemon de care sunt sigur ca orice persoana trecuta prin acei ani isi aminteste.
Dupa cativa ani m-am indragostit din nou de cutia neagra cu luminite. Am avut norocul de a primi o consola de jocuri „Terminator”. Cei doi(consola si televizorul) mi-au oferit SuperMario, Tank, si indiferent de aceasta evolutie in utilizarea televizorului nimic nu m-a putut pregati pentru jocul in care impuscam rate.
Pusca era conectata printr-un cablu catre consola si nu puteam intelege cum detecta pozitia sa cand o indreptam catre televizor pentru a nimeri rata.
Acela a fost momentul care mi-a sporit interactiunea din aceasta relatie dar nu mi-am putut imagina evolutia care avea sa urmeze.
In anii care au urmat televizorul a devenit un adevarat prieten. In fiecare seara aduna familia impreuna pentru episoadele serialelor „The Simpsons”, „Seinfield”, emisiunea „Chestiunea Zilei” sau unul dintre filmele considerate adecvate de parinti.
Televizorul mi-a impartasit pasiunea pentru filme. Impreuna cu el am vizionat atat filme de comedie „Men in Tights”, romantice „Don Juan de Marco” cat si filme SF „Dune”, „Razboiul Stelelor”, etc.
Dupa cum mentionam la inceput, relatia noastra a inceput sa se raceasca in momentul in care am primit primul calculator personal, in perioada liceului. Acela a fost momentul in care am descoperit ca nu sunt obligat sa urmaresc orice film aparea la televizor si ca imi pot creea singur programul dupa bunul meu plac.
Incetul cu incetul televizorul a devenit singuratic…Aproape neutilizat de mine. Singurele momente in care ii mai atingeam butoanele de la telecomanda devenisera cele in care doream sa ascult putin radio cat timp mancam.
Prin 2011 l-am inlocuit pe vechiul meu prieten cu unul mai nou si mai destept. Noul televizor putea fi conectat la PC si la Laptop si imi oferea posibilitatea de al folosi pe post de monitor.
In 2013 mi-am abandonat prietenul. M-am mutat fara el in alt apartament dar, exista posibilitatea de a ma reintalni cu vechiul meu televizor, cutia neagra cu luminite care mi-a oferit atatea bucurii sau de a-l inlocui inca o data cu unul mai nou.
Efortul suplimentar va insemna cautarea unor promotii la un magazin online sau mai multe.
Inca nu m-am decis dar, poate imi va face cadou acest televizor care imi cam face cu ochiul de cateva zile bune… nu este frumos?
Acest articol a fost redactat pentru Superblog 2014 si scris din pasiune pentru vechiul meu prieten.
Sora ta se uita la Ingerashul? Hi hi!