Continuarea povestirii


Buna seara dragi cititori,

Asa cum v-am promis, va ofer in aceasta seara partea a doua a povestirii mele.

Cum probabil va mai amintiti, anterior am plecat impreuna intr-o excursie imaginara in Austria.
Prima noastra destinatie a fost Viena unde am avut norocul de a ne intampina un bun amic, David, care s-a dovedit a fi si un ghid extraordinar.
Am urmat pasii lui Mozart, am vazut sediul ONU si am avut ocazia de a ne indulci ziua in micul magazin al lui Frau Ilda.

Dupa o odihna bine meritata, astazi ne echipam din nou pentru noi experiente si o alta ocazie de a invata ceva util, de a ne imbunatati atat sufleteste cat si cultural.

Coborati in holul hotelului, savuram o cafea vieneza si discutam posibile obiective.
Iesim in fata hotelului si dam de David care ne astepta. Matinal om!
-Gata de drum? Astazi vom incepe ziua cu o zona cu adevarat speciala! Strada Fictiunii.
-Strada ce? Cum se numeste pe numele ei original?
-Acesta este numele ei original! Strada Fictiunii este realizata de o comunitate de romani stabilita aici in Viena.
-Stai putin David, daca vroiam sa vad romani as fi ramas acasa.
Sunt sigur ca toti sunteti de acord ca nu are rost sa mergem pana acolo doar pentru o strada cu romani.
-Te grabesti Dorule, nu este doar o strada cu romani. Strada Fictiunii este o strada plina de povesti, plina de talent si care abunda de imaginatie.

Eu nu am o dorinta imensa de a merge acolo voi ce parere aveti? De ce ar trebui sa mergem pe acea strada?
-De ce? Strada fictiunii nu este numai o strada, ea a inspirat colectia editurii All cu acelasi nume. Va promit ca veti avea parte de momente speciale. Veti avea parte de mister, veti fi incitati de povestirile persoanelor, veti observa clasicismul strazii in comuniune cu contemporanul si va mai spun un secret.
Urmatorul obiectiv va fi stabilit in urma povestirilor si a experientei voastre pe aceasta strada.

Daca David insista asa de mult sunt sigur ca are el motive intemeiate. Vom merge impreuna pe aceasta strada. Stiu ca sunteti curiosi, stiu ca sunteti nerabdatori sa ajungem acolo, asa ca hai sa pornim.
Vom merge cu transportul public, tramvaiul numarul 6, si vom trece pe langa strada Neubaugasse.

Strada Fictiunii era mai mult o alee. Hmm… Strada Fictiunii este mai mult decat o alee.
Pornim cu pasi timizi prin spatiul stramt dar animat al strazii. Imi aminteste usor de strada Sforii din Brasov.
David a avut dreptate. In aceasta strada micuta avem parte si de clasicism (putem observa cu usurinta stilul clasic extern al magazinelor micute dar frumos animate prin metodele contemporane) din punct de vedere al aspectului raman complet multumit. Dar, asa cum nu poti judeca o carte doar dupa coperta, sa pornim in aventura noastra.

Primul magazin este o veche librarie. Poti simti mirosul cartilor inca de la primii pasi in acesti 3 metri patrati de istorie. Proprietarul, domnul Costin, ne-a primit cu o privire initial ingrijorata pe sub ochelari.
Intradevar persoanele care iubesc cartile sunt foarte grijulii cu ele. Fiecare volum indiferent de vechime era intr-o stare perfecta si lipsit de praf. Am observat atat carti vechi cum ar fi Dune, sau Amintiri din copilarie cat si carti noi. Am ramas uimit cand am observat ca domnul Costin are si cartile noi din  colectia de Bestseller ale editurii All. Daca nu as fi observat cartea “Soapta Inimii” de Jan-Philipp Sendker sunt sigur ca nu as fi observat “Chemarea Ingerului” de Guillaume Musso. As fi cumparat aceasta carte si cu ultimii mei bani. Dorinta de a afla directia inspre care se indreapta povestirea dupa ce Madeline ?i Jonathan isi incurca telefoanele este de nepretuit. Din pura curiozitate l-am intrebat pe Costin prin ce colturi ale lumii a mai ajuns.
Mi-a povestit despre piramide, mi-a recitat poezii frantuzesti si mi-a descris america. Acest om a reusit sa faca inconjurul lumii fara a-si parasi micul magazin. Si nu este acest lucru minunat?

Voi merge si in alte magazine de pe Strada Fictiunii. Sunt intrigat de povestile care le mai pot auzi si de ce nu as fi? Fiecare persoana este unicata si trebuie sa invatam din experienta lor, atat din greseli cat si din reusite.

Voi reveni imediat dupa o pauza de cafea. Nu plecati fara mine, nu?

Acest articol a fost realizat pentru Superblog 2014.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *