Astazi am dorit sa contemplez la momentele frumoase din viata mea. As fi luat albumul folo, o cana de ceai cald si placut aromat cu fructe de padure si m-as fi tolanit din nou in fotoliul meu confortabil.

Pentru ca timpul nu imi permite a trebuit sa improvizez in pauza de masa de la munca. Am pus de o cafea calda, am deschis facebook-ul si am inceput sa imi rascolesc amintirile.

Camera foto este nelipsita in orice calatorie. Chiar daca multe persoane ar spune ca daca stai cu aparatul foto in brate nu te poti bucura de momentele frumoase, consider ca momentele cele mai propice in care sa faci o poza este cand gasesti un peisaj care te surprinde, o situatie memorabila sau, de ce nu, o persoana de care doresti sa iti amintesti.

Asa am pornit eu pe cararea amintirilor. De fiecare data cand intru in polemici despre calatorii, prima poza care imi vine in minte este aceasta:

Primul motiv pentru care aceasta poza imi sare in minte de fiecare data este modul in care a fost conceputa.

Pornisem intr-o drumetie montana plecand din Busteni, am luat telecabina pana pe platou la cota 2000 si de acolo am pornit la picior. Pentru ca vremea era frumoasa ne-am decis sa vedem Babele, sa admiram Sfinxul si dupa sa pornim catre Crucea Caraiman.

Motivul pentru care poza de mai sus este speciala este drumul pe care l-am parcurs in acele cateva ore si telefonul. Asa vechi, cum pare in acest moment, Galaxy S1 (printre primele aparute pe piata) a fost unealta folosita. De fiecare data cand cineva arata poze din vacanta, arat aceasta poza si ma mandresc ca a fost facuta cu un telefon care avea doar cinci megapixeli.

Nu voi uita niciodata placerea de a privi in haul vailor si de a ma minuna de cat de mici par orasele aflate la cotele inferioare.

Ajuns la Crucea Caraiman, am incercat sa realizez o a doua poza memorabila. Lenesul de mine, pentru a nu mai merge chiar pana la cruce, a incercat sa imortalizeze o poza cu telefonul prin binoclu. Poza a iesit clara, frumoasa, dar niciodata nu o voi putea compara cu cea de mai sus.

Asa cum am mai spus, momentele cele mai propice se afla „in drum” sau la „popas” de aventura.

„In drum” am observat frumusetea ierbii pe dealurile Brasovului langa Bastionul Tesatorilor dar, poza este facuta cu aparat performant. Singura mandrie este perspectiva mea vizuala.

„La popas” am surprins mai multe peisaje dar, fiecare isi spune povestea ei.

Rasaritul si… deopotriva, apusul surprins la malul marii, dupa o plimbare romantica printr-o ploaie de primavara.

Povesti de spus nepotilor cum te plimbai de mana cu bunica pe plaja, trazneau norii in apa marii si pe noi nu ne interesa cum ploua pentru ca aveam telefoanele intr-o punga de sandwich-uri sigilata.

Si, chiar daca aceste poze au o poveste, nu au o mandrie personala. Pozele acestea nu au acel „je ne sais quoi” pe care il are muntele luminat parca special pentru obiectivul telefonului meu. Priveste din nou, si spune daca nu este asa.

Fiecare poza rascoleste o amintire.

Cea mai buna ciorba pe care am mancat-o, o gasesti in Brasov. A fost singura data cand am scris multumiri pe versoul bonului.

Si acum, dupa atata timp de cand am facut aceasta poza, salivez cu gandul la reteta secreta folosita pentru a prepara acest bol de ciorba taraneasca de pui. Dreasa cumsecade cu smantana taraneasca, alintata cu aroma profunda de tarhon si infuzata cu praf de usturoi, asa era scoasa in evidenta.

Dar, din nou, meritele nu imi apartin. Mandria personala lipseste cu desavarsire din aceasta poza.

Am avut si alte tentative de a surprinde peisaze memorabile. Plimbari prin zone montane si nu numai. Cu fiecare excursie, adunam o poza cu un peisaj. Ghicesti cetatea?

Poza aceasta valoreaza atat de mult pentru mine si in acelasi timp, atat de putin. Cu cat abilitatile obiectivului pe care il manuiesc au crescut, cu cat am invatat sa apreciez din ce in ce mai mult poza facuta pe platoul Bucegi, fara trepied, cu mainile tremurande de oboseala, cu fruntea transpirata de la mers si cu un telefon care a facut mai mult decat stia sa faca.

Recunosc, am fost putin inspirat de Momondo in a face aceasta calatorie prin amintiri dar, acest articol este redactat pentru competitia Spring Superblog 2017.