• De la Paște nu am avut timp să mai scriu și îmi pare foarte rău.

Sâmbăta aceasta am avut plăcerea de a fi alături de finaliștii SuperBlog și nu numai.

Nu voi menționa numele lor pentru că o lista completă a participanților la gala a fost distribuită în vechea și frumoasa comunitate.

Cu toate că mândra mea a încercat să se ascundă de mine în participarea la aceaata competiție, două lucruri au dat-o de gol: Daniel Botea care m-a tăguit când s-a discutat despre plecarea către Gală și bunul obicei al participanților de a-și exprima opiniile legate de ceea ce îi înconjoară.

Legat de aceste opinii… Chiar este educativ și distractiv să fii pe bară în această competiție.

Momentul în care o mențiune, pe care nu o voi specifica, a fost depunctată datorita lipsei sale și în același timp, respectiva mențiune lipsea din cerințele tehnice m-a frustrat inițial.

După numai 10 minute am realizat că eu nu particip. Deci? Nu mă afectează!

Acela a fost momentul in care am simțit că doresc o cutie de floricele de porumb calde și aromate pe care să le ronțăi în timp ce privesc frustrarea participanților.

SuperBlog 2019 a fost pentru mine o gură de aer. Uneori trebuie pur și simplu să dai un pas în spate.

O gura de aer proaspăt, la propriu vorbind, poate însemna diferența între un articol inspirat și un text prin care personalitatea ta nu razbate.

Și totuși?

Dupa o absență de 8 luni, această gală mi-a trezit instant dorința de a pune gandurile mele in scris.

Pentru toți participanții la cele două ediții SuperBlog din 2019 vreau sa vă felicit.

Nu este deloc ușor să respecți intotdeauna cerințele.

Nu este ușor să iți recitești propriul text pentru a treia oară doar doar sa nu fi scăpat o greșeală.

Nu este deloc usor să reușești să respecți termenul limită atunci cand participi la această competiție din plăcere. Dacă ai ajuns în punctul în care o consideri mai mult o povară decât o plăcere, atunci faci ceva greșit.

Mie mi s-a întâmplat. Știu cât de neplăcut poate fi când ai treburi de facut si deadline-ul se apropie vertiginos.

Știu presiunea ultimului minut în care trebuie să urci articolul pe platformă și browserul vieții refuză să coopereze.

Cu toate astea, dacă faci o pauză și iti dai voie să respiri, vei observa că singurul motiv in care te simți nevoit să resufli usurat după ce ai postat articolul este pentru ca nu ti-ai organizat bine timpul.

Documentare? Asta o faci oriunde ai fi pe telefon:autobuz, tramvai sau metrou.

Inspirație? Asta este adevărata problemă. Nu știi cand vine sau cât stă. Dacă ai la tine pe ce nota, ești salvat!

Ca să inchei acest articol cum se cuvine vreau să anunț prin intermediul acestui text ca ma înscriu la SuperBlog 2020, ambele ediții.

Claudia, aștept binecuvantarea ta în comentarii.

Ps: aici aveti cateva poze de la gală

fbt

bsh

rpt